edificator

EDIFICATÓR, -OÁRE, edificatori, -oare, adj. Care edifică (2), care lămureşte în mod convingător. – Din fr. édificateur, lat. aedificator, -oris.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EDIFICAT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care edifică; în stare să lămurească ceva. /<fr. édificateur, lat. aedificator, ~oris
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EDIFICATÓR, -OÁRE adj. De natură a lămuri, a lumina; lămuritor. [Cf. it. edificatore].
(Dicţionar de neologisme)

EDIFICATÓR, -OÁRE adj. de natură a edifica (II), exemplar, concludent, pilduitor; edifiant (2). (< fr. édificateur, lat. aedificatore)
(Marele dicţionar de neologisme)

edificatór adj. m., pl. edificatóri; f. sg. şi pl. edificatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
EDIFICATÓR adj. 1. v. lămuritor. 2. v. convingător.
(Dicţionar de sinonime)