edita dex - definiţie, sinonime, conjugare
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua lucrările de tipărire şi de răspândire a unei cărţi sau a unei publicaţii. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunţite, un text în vederea publicării lui (cu adnotaţii critice şi explicative); a îngriji apariţia unei opere. – Din fr. éditer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A EDIT//Á ~éz tranz. 1) (cărţi, reviste, broşuri, articole etc.) A face să apară pe calea tiparului; a publica; a tipări. 2) (opere literare sau ştiinţifice) A pregăti pentru tipar, înzestrând cu adnotările şi comentariile necesare. /<fr. éditer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

editá (-téz, -a\'t), vb. – A publica. Fr. éditer. – Der. (din fr.) editor, s.m.; editorial, adj.; editură, s.f., cu suf. din corectură, tipăritură, etc.; ediţie, s.f.; reediţie, s.f.; reedita, vb.; inedit, adj., din fr. inédit.
(Dicţionarul etimologic român)

EDITÁ vb. I. tr. A publica o lucrare, o carte, o revistă etc. [< fr. éditer].
(Dicţionar de neologisme)

EDITÁ vb. tr. 1. a publica şi a pune în vânzare o lucrare, o carte, o revistă, o emisiune poştală, un disc etc. 2. a stabili pentru publicare un text, pe baza unor cercetări competente. 3. (inform.) a pregăti textual datele unui program, în vederea prelucrării lor la ordinator. (< fr. éditer)
(Marele dicţionar de neologisme)

EDÍT, -Ă adj. publicat, tipărit, editat. (< it. edito)
(Marele dicţionar de neologisme)

editá vb., ind. prez. 1 sg. editéz, 3 sg. şi pl. editeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EDITÁ vb. v. publica.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ed edi edit

Cuvinte se termină cu literele: ta ita dita