educa

EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educaţie; a influenţa în mod intenţionat, sistematic şi organizat dezvoltarea intelectuală, morală şi fizică a copiilor şi tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societăţii etc. – Din fr. éduquer, lat. educare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A EDUCÁ edúc tranz. (persoane) A forma prin educaţie. /<fr. éduquer, lat. educare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

educá (edúc, educát), vb. – A forma pe cineva prin educaţie. Fr. éduquer. – Der. (din fr.) educabil, adj.; educativ, adj.; educaţi(un)e, s.f.; educator, adj.; needucat, adj.; reeduca, vb.
(Dicţionarul etimologic român)

EDUCÁ vb. I. tr. A creşte, a forma pe cineva prin educaţie. [P.i. edúc. / < fr. éduquer, it., lat. educare].
(Dicţionar de neologisme)

EDUCÁ vb. tr. a creşte, a forma pe cineva prin educaţie. (< fr. éduquer, lat. educare)
(Marele dicţionar de neologisme)

educá vb., ind. prez. 1 sg. edúc, 3 sg. şi pl. edúcă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
EDUCÁ vb. a creşte, a forma, (înv.) a pedepsi. (A ~ tânăra generaţie.)
(Dicţionar de sinonime)