educator
[Sinonime]
EDUCATÓR, -OÁRE, educatori, -oare, adj., s. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în şcoli); profesor, învăţător. 2. S.f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educaţia copiilor preşcolari (în cămine şi în grădiniţe). – Din fr. éducateur, lat. educator, -oris.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EDUCAT//ÓR ~oáre ( ~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană cu pregătire specială care se ocupă de educaţia copiilor şi a tineretului (în instituţiile preşcolare şi şcolare sau în cămine). /<fr. éducateur, lat. educator, ~oris
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
EDUCATÓR, -OÁRE adj. Care educă. // s.m. şi f. Persoană care educă copiii, tineretul (în şcoli); profesor, învăţător. ♦ Persoană care se ocupă cu educaţia copiilor în cămine şi grădiniţe. [Cf. fr. éducateur, lat. educator].
(Dicţionar de neologisme)
EDUCATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (persoană) care educă copiii, tineretul (în şcoli); mentor, preceptor. II. s. f. persoană care se ocupă cu educaţia copiilor preşcolari. (< fr. éducateur, lat. educator)
(Marele dicţionar de neologisme)
educatór adj. m., s. m., pl. educatóri; f. sg. şi pl. educatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
EDUCATÓR s. pedagog. (Un bun ~.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EDUCAT//ÓR ~oáre ( ~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană cu pregătire specială care se ocupă de educaţia copiilor şi a tineretului (în instituţiile preşcolare şi şcolare sau în cămine). /<fr. éducateur, lat. educator, ~oris
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
EDUCATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (persoană) care educă copiii, tineretul (în şcoli); mentor, preceptor. II. s. f. persoană care se ocupă cu educaţia copiilor preşcolari. (< fr. éducateur, lat. educator)
(Marele dicţionar de neologisme)
educatór adj. m., s. m., pl. educatóri; f. sg. şi pl. educatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
EDUCATÓR s. pedagog. (Un bun ~.)
(Dicţionar de sinonime)