efeb dex - definiţie, sinonime, conjugare

efeb

EFÉB, efebi, s.m. (în Grecia antică) Adolescent care făcea parte dintr-un colegiu (cu caracter militar). ♦ Tânăr ajuns la pubertate; adolescent. ♦ (Azi) Tânăr de o deosebită frumuseţe. – Din fr. éphèbe, lat. ephebus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EFÉB s.m. (La vechii greci) Tânăr ajuns la pubertate; adolescent. ♦ Membru al unei efebii. [< fr. éphèbe, cf. lat. ephebus, gr. ephebos].
(Dicţionar de neologisme)

EFÉB s. m. 1. (în Grecia antică) tânăr între 17 şi 18 ani care îşi făcea educaţia într-o efebie. 2. adolescent; (p. ext.) tânăr de o deosebită frumuseţe. (< fr. éphèbe, lat. ephebus, gr. ephebos)
(Marele dicţionar de neologisme)

eféb s. m., pl. efébi
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ef efe

Cuvinte se termină cu literele: eb feb