efectul dex - definiţie, sinonime, conjugare

efectul

[Sinonime]
EFÉCT, efecte, s.n. 1. Fenomen care rezultă în mod necesar dintr-o anumită cauză, fiind într-o legătură indestructibilă cu aceasta; rezultat, urmare, consecinţă. ♢ Expr. A-şi face efectul = a da un anumit rezultat, a avea consecinţa scontată. 2. Impresie produsă de cineva sau de ceva asupra cuiva. ♢ Loc. adj. De efect = care atrage atenţia, care produce o impresie puternică. ♢ Loc. vb. A face efect = a impresiona. ♢ (În sintagma) Efect sonor = efect produs prin mijloace electroacustice sau electronice sugerând ascultătorului senzaţia unui sunet real sau oferindu-i sonorităţi inedite. 3. (Concr.; la pl.) Bunuri mobile. ♦ Îmbrăcăminte militară, echipament. 4. (La pl.) Valori negociabile (emise de stat), hârtii de valoare. Efecte de comerţ. Efecte publice. – Din lat. effectus (cu sensurile fr. effet).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EFÉCT ~e n. 1) Fapt care rezultă dintr-o acţiune; rezultat; urmare; consecinţă. ♢ A-şi face ~ul a provoca urmările scontate. 2) Impresie puternică produsă (de cineva sau de ceva) asupra cuiva. 3) la pl. fin. Hârtii de valoare. /<fr. effet, lat. effectus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

eféct (efécte), s.n. – Fenomen care rezultă în mod necesar dintr-o anumită cauză. Lat. effectus, prin intermediul fr. effet. – Der. (din fr.) efectiv, adj.; efectua, vb.
(Dicţionarul etimologic român)

EFÉCT s.n. 1. Fenomen care rezultă cu necesitate dintr-o cauză, fiind într-o legătură indestructibilă cu aceasta; urmare, rezultat. ♦ Traiectorie neobişnuită pe care o capătă mingea (la tenis, volei, fotbal) lovită după anumite procedee. ♢ Minge cu efect = minge care, în urma unei anumite lovituri, ia o anumită traiectorie. 2. Impresie făcută de ceva sau de cineva asupra cuiva; ceea ce izbeşte, atrage privirile, auzul etc. ♢ De efect = impresionant; uluitor, spectaculos. 3. (La pl.) Obiecte, bunuri (mai ales veşminte) care aparţin cuiva. ♦ (Mil.) Echipament. ♦ Valori care se pot negocia (scrisori de schimb, bilete la ordin etc.) [Pl. -te, (rar) -turi. / < lat. effectus, cf. germ. Effekt, fr. effet].
(Dicţionar de neologisme)

EFÉCT s. n. 1. fenomen care succedă unui alt fenomen (cauză), fiind cu necesitate generat de acesta; urmare, consecinţă. ♢ traiectorie neobişnuită pe care o capătă mingea (la tenis, volei, fotbal), lovită după anumite procedee. 2. impresie făcută de ceva sau de cineva asupra cuiva; ceea ce izbeşte, atrage privirile, auzul etc. o de ~ = impresionant; uluitor, spectaculos. 3. (pl.) obiecte, bunuri (veşminte) care aparţin cuiva. ♢ (mil.) echipament. 4. denumire generală dată cambiilor, biletelor de ordin, cecurilor etc. folosite în operaţiile comerciale, în relaţiile de credit etc. (< lat. effectus, germ. Effekt, după fr. effet)
(Marele dicţionar de neologisme)

eféct s. n., pl. efécte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EFÉCT s. 1. v. consecinţă. 2. acţiune, influenţă, înrâurire, rezultat. (Ce ~ are medicamentul asupra inimii?) 3. efect fotoconductiv v. fotoconductibilitate. 4. v. impresie. 5. (la pl.) echipament. 6. (mai ales la pl.) v. hârtie de valoare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Efectcauză
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ef efe efec efect efectu

Cuvinte se termină cu literele: ul tul ctul ectul fectul