efet dex - definiţie, sinonime, conjugare

efet

EFÉT, efeţi, s.m. (De obicei la pl.) Judecător care făcea parte dintr-un tribunal penal din Atena antică. – Din fr. éphète.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EFÉT s.m. (De obicei la pl.) Judecător care făcea parte dintr-un tribunal penal instituit de Dracon la Atena. [< fr. éphète, gr. ephetes].
(Dicţionar de neologisme)

EFÉT s. m. judecător dintr-un tribunal penal, instituit de Dracon la Atena. (< fr. éphète, gr. ephetes)
(Marele dicţionar de neologisme)

efét s. m., pl. eféţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ef efe

Cuvinte se termină cu literele: et fet