eficiență dex - definiţie, sinonime, conjugare
EFICIÉNT, -Ă, eficienţi, -te, adj. Eficace. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. efficient, lat. efficiens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EFICIÉNŢĂ, eficienţe, s.f. Eficacitate. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. efficience.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EFICIÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care produce efect (aşteptat); cu efect eficace. Remediu ~. [Sil. -ci-ent] /<fr. efficient, lat. efficiens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EFICIÉNŢĂ f. Caracter eficient; eficacitate. [G.-D. eficienţei; Sil. e-fi-ci-en-ţă] /<fr. efficience, lat. efficiencia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EFICIÉNT, -Ă adj. Care-şi face efectul; care produce un anumit efect (folositor); eficace. [Pron. -ci-ent. / < fr. efficient].
(Dicţionar de neologisme)

EFICIÉNŢĂ s.f. Faptul de a fi eficient; eficacitate. [< fr. efficience, lat. efficientia].
(Dicţionar de neologisme)

EFICIÉNT, -Ă adj. eficace. ♢ pozitiv, sigur. (< fr. efficient, lat. efficiens)
(Marele dicţionar de neologisme)

EFICIÉNŢĂ s. f. eficacitate; randament. o ~ economică = raportul dintre rezultatele obţinute în activitatea economică şi eforturile depuse. (< fr. efficience, lat. efficientia)
(Marele dicţionar de neologisme)

eficiént adj. m. (sil. -ci-ent), pl. eficiénţi; f. sg. eficiéntă, pl. eficiénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

eficiénţă s. f. (sil. -ci-en-), g.-d. art. eficiénţei; pl. eficiénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EFICIÉNT adj. v. eficace.
(Dicţionar de sinonime)

EFICIÉNŢĂ s. v. eficacitate.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Eficient ≠ ineficace, ineficient, neeficace, neeficient
(Dicţionar de antonime)

Eficienţăineficienţă
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ef efi efic efici eficie

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta ienta cienta