ego dex - definiţie, sinonime, conjugare

ego

ÁLTER ÉGO s.m. Al doilea eu; persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui. ♦ Om de încredere, prieten nedespărţit. – Loc. lat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALTER ÉGO s.m. Al doilea eu; persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui; (p. ext.) om de încredere, prieten nedespărţit. [< lat. alter – alt, ego – eu].
(Dicţionar de neologisme)

ECO- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „casă”, „mediu înconjurător”, „ambianţă”. [< fr. éco-, it. eco-, cf. gr. oikos – casă].
(Dicţionar de neologisme)

EGO- Element prim de compunere savantă însemnând „eu”, „propria persoană”. [< lat. ego].
(Dicţionar de neologisme)

ECO1- elem. „sunet” „ecou”. (< fr. échi-, cf. lat. echo, gr. ekhos, ekho)
(Marele dicţionar de neologisme)

ECO2-, -ECÉU elem. „casă, mediu”, „proprietate, bunuri”. (< fr. éco-, cf. gr. oikos)
(Marele dicţionar de neologisme)

EGO- elem. „eu”, „propria persoană”. (< fr. égo-, cf. lat. ego, eu)
(Marele dicţionar de neologisme)

álter égo s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: eg

Cuvinte se termină cu literele: go