egocentrism

EGOCENTRÍSM s.n. (Livr.) Atitudine a celui care priveşte totul prin prisma intereselor şi a sentimentelor personale, tendinţă de a face din sine „centrul universului”; egotism. – Din fr. égocentrisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EGOCENTRÍSM n. 1) Atitudine care pune interesele şi sentimentele personale mai presus de toate. 2) Concepţie filozofică şi etică care consideră individualul, „eul” ca centru al întregii lumi. [Sil. -cen-trism] /<fr. égocentrisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EGOCENTRÍSM s.n. Atitudinea de a privi totul prin prisma intereselor şi a sentimentelor personale, acordând o importanţă exagerată propriei individualităţi; egotism. [< fr. égocentrisme, cf. lat. ego – eu, centrum – centru].
(Dicţionar de neologisme)

EGOCENTRÍSM s. n. mod de a privi totul prin prisma intereselor şi sentimentelor personale, acordând o importanţă exagerată propriei individualităţi; egotism. ♢ (p. ext.) concepţie etico-filozofică care consideră individul ca centru al universului. (< fr. égocentrisme)
(Marele dicţionar de neologisme)

egocentrísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
EGOCENTRÍSM s. egolatrie, egotism. (~ul unui om.)
(Dicţionar de sinonime)