egrenare

EGRENÁ, egrenéz, vb. I. Tranz. A separa cu ajutorul unor maşini speciale seminţele de fibrele de bumbac pentru a obţine puful de bumbac. – Din fr. égrener.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EGRENÁRE, egrenări, s.f. Acţiunea de a egrena şi rezultatul ei. – V. égrena.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A EGREN//Á ~éz tranz. (seminţe) A separa (cu ajutorul unei maşini speciale) din fibrele de bumbac pentru a obţine puful curat. [Sil. e-gre-] /<fr. égrener
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EGRENÁ vb. I. tr. A separa (cu maşina) seminţele de fibrele de bumbac. [< fr. égrener].
(Dicţionar de neologisme)

EGRENÁRE s.f. Acţiunea de a egrena şi rezultatul ei; egrenaj. ♦ Îndepărtare a asperităţilor sau a urmelor de ipsos înainte de a zugrăvi. [< egrena].
(Dicţionar de neologisme)

EGRENÁ vb. tr. a desprinde cu o maşină specială fibrele de bumbac de pe seminţe. (< fr. egrener)
(Marele dicţionar de neologisme)

egrená vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg. egrenéz, 3 sg. şi pl. egreneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

egrenáre s. f. (sil. -gre-), g.-d. art. egrenării; pl. egrenări
(Dicţionar ortografic al limbii române)