egumenă dex - definiţie, sinonime, conjugare
EGÚMEN, -Ă, egumeni, -e, s.m. şi f. Stareţ(ă). – Din ngr. igúmenos.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EGÚMEN ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană căreia i s-a încredinţat conducerea unei mănăstiri. /<ngr. egúmenos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

egúmen (egúmeni), s.m. – Superior al unei mănăstiri de călugări ortodocşi. Erau numiţi de episcopi (începînd cu Miron Barnovski, 1627, de călugării înşişi) şi prezentaţi Domnului de Marele Sfetnic sau Logofăt. De la constituţia lui Constantin Mavrocordat (1734) au fost desemnaţi de mitropolit şi confirmaţi de Domnitor. – Var. igumen. Mt. igumin. Ngr. ἠγούμενος, cf. bg. igumen (Conev 108). – Der. egumenie, s.f. (demnitate de egumen), din ngr. ἠγουμενία; egumenesc, adj. (propriu unui egumen).
(Dicţionarul etimologic român)

egúmen s. m., pl. egúmeni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

egúmenă s. f., g.-d. art. egúmenei; pl. egúmene
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EGÚMEN s. v. stareţ.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: eg egu egum egume egumen

Cuvinte se termină cu literele: na ena mena umena gumena