ejectare dex - definiţie, sinonime, conjugare
A EJECT//Á ~éz tranz. (lichide, obiecte) A face să iasă; a elimina; a evacua /<fr. éjecter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EJECTÁ vb. I. tr. A da afară, a evacua (un fluid, un obiect etc.). [< fr. éjecter].
(Dicţionar de neologisme)

EJECTÁRE s.f. Acţiunea de a ejecta; ejecţie. ♦ Scoatere afară automată a tuburilor cartuşelor trase dintr-o armă. ♦ Aruncare afară a cabinei sau a scaunului pilotului în caz de pericol de prăbuşire a unui avion foarte rapid. [< ejecta].
(Dicţionar de neologisme)

EJECTÁ, ejectéz, vb. I. Tranz. A arunca, a proiecta afară, a evacua (un fluid, un obiect etc.). (cf. fr. éjecter, lat. eiectare)\r\n
(Marele dicţionar de neologisme)

ejectá vb., ind. prez. 1 sg. ejectéz, 3 sg. şi pl. ejecteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ejectáre s. f., pl. ejectări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ej eje ejec eject ejecta

Cuvinte se termină cu literele: re are tare ctare ectare