eleatic
ELEÁTIC, -Ă, eleatici, -ce, adj. Referitor la eleaţi, al eleaţilor. [Pr.: -le-a-] – Din fr. éléatique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ELEÁTIC, -Ă adj. Al eleaţilor, de eleat. [Pron. -le-a-. / cf. fr. éléatique, lat. eleaticus].
(Dicţionar de neologisme)
ELEÁTIC, -Ă adj. propriu şcolii eleaţilor. (< fr. éléatique, lat. eleaticus)
(Marele dicţionar de neologisme)
eleátic adj. m. (sil. -le-a-), pl. eleátici; f. sg. eleátică, pl. eleátice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ELEÁTIC, -Ă adj. Al eleaţilor, de eleat. [Pron. -le-a-. / cf. fr. éléatique, lat. eleaticus].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
eleátic adj. m. (sil. -le-a-), pl. eleátici; f. sg. eleátică, pl. eleátice
(Dicţionar ortografic al limbii române)