electiv dex - definiţie, sinonime, conjugare

electiv

ELECTÍV, -Ă, electivi, -e, adj. Bazat pe alegeri; care are scopul sau dreptul de a alege. – Din fr. électif, lat. electivus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ELECTÍV ~ă (~i, ~e) Care este numit sau conferit prin alegeri; bazat pe alegeri. Organ ~. /<fr. électif, lat. electivus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ELECTÍV, -Ă adj. Făcut prin alegere, bazat pe alegere. ♦ Care se dă, se acordă prin alegere. [< fr. électif].
(Dicţionar de neologisme)

ELECTÍV, -Ă adj. 1. bazat pe alegere. ♢ care se face, se acordă prin alegere. 2. care procedează prin eliminare. (< fr. électif, lat. electivus)
(Marele dicţionar de neologisme)

electív adj. m., pl. electívi; f. sg. electívă, pl. electíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: el ele elec elect electi

Cuvinte se termină cu literele: iv tiv ctiv ectiv lectiv