electoare dex - definiţie, sinonime, conjugare

electoare

elector electoare
ELECTÓR, -OÁRE, electori, -oare, subst. 1. S.m. şi f. Persoană care are mandat din partea unui grup de oamenialeagă prin vot pe cineva. ♦ (Înv.) Persoană care reuşea să obţină un mare număr de voturi pentru partidul său. 2. S.m. (În Imperiul Romano-German) Principe sau arhiepiscop făcând parte din colegiul care alegea pe împărat. – Din fr. électeur, lat. elector.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ELECT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. 1) Persoană care participă la alegeri; persoană cu drept electiv; alegător. 2) (în Germania feudală) Principe sau prelat care avea dreptul să aleagă pe împărat. 3) (în trecut) Persoana care reuşea să adune un anumit număr de voturi pentru partidul său. /<fr. électeur, lat. elector, ~oris
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ELECTÓR, -OÁRE s.m. şi f. 1. Persoană care are dreptul de a participa la o alegere. ♦ Fiecare dintre cei şapte principi care aveau dreptul de a-l alege pe împărat în Germania. 2. (Peior.) Persoană care reuşea în vechile regimuri să obţină foarte multe voturi prin diferite manevre. [< fr. électeur].
(Dicţionar de neologisme)

ELECTÓR, -OÁRE I. s. m. f. persoană care are dreptul de a participa la o alegere. II. s. m. (în Imperiul Romano-German) principe sau prelat care avea dreptul de a-l alege pe împărat. (< fr. électeur)
(Marele dicţionar de neologisme)

electór s. m., pl. electóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

electoáre s. f., g.-d. art. electoárei; pl. electoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: el ele elec elect electo

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare ctoare