electrizare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ELECTRIZÁ, electrizez, vb. I. Tranz. 1. A dezvolta, prin diverse procedee, electricitate în unele corpuri. 2. Fig. A produce asupra cuiva o impresie puternică şi bruscă; a entuziasma, a înflăcăra, a anima. – Din fr. électriser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ELECTRIZÁRE, electrizări, s.f. Acţiunea de a electriza şi rezultatul ei; înflăcărare, animare. – V. electriza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ELECTRIZ//Á ~éz tranz. 1) (corpuri) A încărca cu electricitate; a prevedea cu sarcină electrică. 2) fig. (persoane) A face să se electrizeze; a anima; a înflăcăra; a însufleţi; a ambala; a entuziasma. [Sil. e-lec-tri-za] /<fr. électriser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ELECTRIZ//Á mă ~éz intranz. 1) A căpăta sarcină electrică. 2) fig. A fi cuprins de elan; a se anima; a se înflăcăra; a se entuziasma; a se însufleţi; a se antrena; a se ambala. /<fr. électriser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ELECTRIZÁ vb. I. tr. 1. A dezvolta, a produce într-un corp fenomene electrice. 2. (Fig.) A înflăcăra, a entuziasma, a anima. [< fr. électriser].
(Dicţionar de neologisme)

ELECTRIZÁRE s.f. Acţiunea de a electriza şi rezultatul ei; înflăcărare, entuziasmare. [< electriza].
(Dicţionar de neologisme)

ELECTRIZÁ vb. tr. I. a dezvolta, prin diverse procedee, electricitate în unele corpuri. 2. (fig.) a înflăcăra, a entuziasma, a anima. (< fr. électriser)
(Marele dicţionar de neologisme)

electrizá vb., ind. prez. 1 sg. electrizéz, 3 sg. şi pl. electrizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

electrizáre s. f., g.-d. art. electrizării; pl. electrizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ELECTRIZARE PRIN INFLUÉNŢĂ s. (FIZ.) inducţie electrostatică.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: el ele elec elect electr

Cuvinte se termină cu literele: re are zare izare rizare