electrodinamică dex - definiţie, sinonime, conjugare

electrodinamică

ELECTRODINÁMIC, -Ă, electrodinamici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Referitor la stările şi la fenomenele legate de prezenţa câmpului electromagnetic variabil în timp; referitor la acţiunile care se exercită între conductoarele parcurse de curenţii electrici; care aparţine acestor stări, fenomene şi acţiuni. ♦ (Despre instrumente de măsură) Bazat pe interacţiunea dintre două bobine parcurse de curent electric. 2. S.f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul proprietăţilor electrice şi magnetice ale materiei. – Din fr. électrodynamique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ELECTRODINÁMI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de electrodinamică; propriu electrodinamicii. /<fr. électrodynamique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ELECTRODINÁMICĂ f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul proprietăţilor electrice şi magnetice ale materiei. [G.-D. electrodinamicii] /<fr. électrodynamique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ELECTRODINÁMIC, -Ă adj. Referitor la electrodinamică. [Cf. fr. électrodynamique].
(Dicţionar de neologisme)

ELECTRODINÁMICĂ s.f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor privitoare la acţiunile dintre curenţii electrici. [Gen. -cii. / < fr. électrodynamique].
(Dicţionar de neologisme)

electrodinámic adj. → dinamic
(Dicţionar ortografic al limbii române)

electrodinámică s. f., g.-d. art. electrodinámicii
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: el ele elec elect electr

Cuvinte se termină cu literele: ca ica mica amica namica