electroizolant
ELECTROIZOLÁNT, -Ă, electroizolanţi, -te, adj., s.m. (Material) care are calitatea de a izola din punct de vedere electric. [Pr.: -tro-i-] – Din fr. électro-isolant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ELECTROIZOLÁN//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival (despre materiale) Care izolează de curentul electric; cu proprietate de a izola de curentul electric. /<fr. electro-isolant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ELECTROIZOLÁNT, -Ă adj., s.m. (Material) care are calitatea de a izola din punct de vedere electric. [Pron. -tro-i-. / < fr. électroisolant].
(Dicţionar de neologisme)
ELECTROIZOLÁNT, -Ă adj., s. m. f. izolant electric. (< fr. électro-isolant)
(Marele dicţionar de neologisme)
electroizolánt adj. m., s. m. (sil. -tro-i-), pl. electroizolánţi; f. sg. electroizolántă, pl. electroizolánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ELECTROIZOLÁN//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival (despre materiale) Care izolează de curentul electric; cu proprietate de a izola de curentul electric. /<fr. electro-isolant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ELECTROIZOLÁNT, -Ă adj., s. m. f. izolant electric. (< fr. électro-isolant)
(Marele dicţionar de neologisme)
electroizolánt adj. m., s. m. (sil. -tro-i-), pl. electroizolánţi; f. sg. electroizolántă, pl. electroizolánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)