electrolitică
ELECTROLÍTIC, -Ă, electrolitici, -ce, adj. Privitor la electroliză; produs prin electroliză; folosit la electroliză. – Din fr. électrolytique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ELECTROLÍTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de electroliză; care se face prin electroliză. /<fr. électrolytique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ELECTROLÍTIC, -Ă adj. Referitor la electroliză. [< fr. électrolytique].
(Dicţionar de neologisme)
ELECTROLÍTIC, -Ă adj. referitor la electroliză, produs prin electroliză. (< fr. électrolytique)
(Marele dicţionar de neologisme)
electrolític adj. m., pl. electrolítici; f. sg. electrolítică, pl. electrolítice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ELECTROLÍTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de electroliză; care se face prin electroliză. /<fr. électrolytique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ELECTROLÍTIC, -Ă adj. referitor la electroliză, produs prin electroliză. (< fr. électrolytique)
(Marele dicţionar de neologisme)
electrolític adj. m., pl. electrolítici; f. sg. electrolítică, pl. electrolítice
(Dicţionar ortografic al limbii române)