electrometru
ELECTROMÉTRU, electrometre, s.n. Instrument electrostatic pentru măsurarea diferenţelor de potenţial electric. – Din fr. électromètre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ELECTROMÉTR//U ~e n. Instrument pentru măsurarea diferenţelor de potenţial electric. /<fr. électrometre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ELECTROMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea diferenţelor de potenţial electric. [< fr. électromètre].
(Dicţionar de neologisme)
ELECTROMÉTRU s. n. instrument electrostatic folosit în electrometrie. (< fr. électromètre)
(Marele dicţionar de neologisme)
electrométru s. n. (sil. -tru), art. electrométrul; pl. electrométre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ELECTROMÉTR//U ~e n. Instrument pentru măsurarea diferenţelor de potenţial electric. /<fr. électrometre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ELECTROMÉTRU s. n. instrument electrostatic folosit în electrometrie. (< fr. électromètre)
(Marele dicţionar de neologisme)
electrométru s. n. (sil. -tru), art. electrométrul; pl. electrométre
(Dicţionar ortografic al limbii române)