electronic dex - definiţie, sinonime, conjugare

electronic

ELECTRÓNIC, -Ă, electronici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Care aparţine electronilor sau electronicii, privitor la electroni sau la electronică. 2. S.f. Ştiinţă care studiază fenomenele legate de mişcarea în diferite medii a particulelor încărcate electric, interacţiunea dintre aceste particule, producerea lor etc., precum şi construcţia şi studiul dispozitivelor şi aparatelor care funcţionează pe baza acestor fenomene. ♦ Ramură a tehnicii care se ocupă cu producerea dispozitivelor, aparatelor etc. electronice (1). – Din fr. électronique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ELECTRÓNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de electroni; propriu electronilor. Fizică ~că. 2) Care ţine de electronică; bazat pe electronică. Microscop ~. Calculator ~. /<fr. électronique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ELECTRÓNIC, -Ă adj. Referitor la electroni, la electronică. [< fr. électronique].
(Dicţionar de neologisme)

ELECTRÓNIC, -Ă I. adj. 1. referitor la electroni(că). 2. care funcţionează după legile electronicii. o muzică ~ă = muzică cu ajutorul generatoarelor de sunete electronice. II. s. f. 1. ştiinţă care studiază fenomenele legate de mişcarea electronilor şi ionilor în diferite medii. 2. ramură a electrotehnicii care se ocupă cu producerea dispozitivelor şi aparatelor electronice. (< fr. électronique)
(Marele dicţionar de neologisme)

electrónic adj. m., pl. electrónici; f. sg. electrónică, pl. electrónice
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: el ele elec elect electr

Cuvinte se termină cu literele: ic nic onic ronic tronic