electronică dex - definiţie, sinonime, conjugare

electronică

electronică electronic
ELECTRÓNIC, -Ă, electronici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Care aparţine electronilor sau electronicii, privitor la electroni sau la electronică. 2. S.f. Ştiinţă care studiază fenomenele legate de mişcarea în diferite medii a particulelor încărcate electric, interacţiunea dintre aceste particule, producerea lor etc., precum şi construcţia şi studiul dispozitivelor şi aparatelor care funcţionează pe baza acestor fenomene. ♦ Ramură a tehnicii care se ocupă cu producerea dispozitivelor, aparatelor etc. electronice (1). – Din fr. électronique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ELECTRÓNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de electroni; propriu electronilor. Fizică ~că. 2) Care ţine de electronică; bazat pe electronică. Microscop ~. Calculator ~. /<fr. électronique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ELECTRÓNICĂ f. 1) Ştiinţă care se ocupă cu studiul fenomenelor legate de mişcarea electronilor şi ionilor în corpuri sau în câmpuri electrice şi magnetice. 2) Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicaţiile practice ale fenomenelor electronice. [G.-D. electronicii] /<fr. électronique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ELECTRÓNIC, -Ă adj. Referitor la electroni, la electronică. [< fr. électronique].
(Dicţionar de neologisme)

ELECTRÓNICĂ s.f. Ramură a fizicii care studiază particulele încărcate electric. ♦ Ramură a electrotehnicii care studiază aplicaţiile tehnice ale fenomenelor electromagnetice. [Gen. -cii. / < fr. électronique].
(Dicţionar de neologisme)

ELECTRÓNIC, -Ă I. adj. 1. referitor la electroni(că). 2. care funcţionează după legile electronicii. o muzică ~ă = muzică cu ajutorul generatoarelor de sunete electronice. II. s. f. 1. ştiinţă care studiază fenomenele legate de mişcarea electronilor şi ionilor în diferite medii. 2. ramură a electrotehnicii care se ocupă cu producerea dispozitivelor şi aparatelor electronice. (< fr. électronique)
(Marele dicţionar de neologisme)

electrónic adj. m., pl. electrónici; f. sg. electrónică, pl. electrónice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

electrónică s. f., g.-d. art. electrónicii
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: el ele elec elect electr

Cuvinte se termină cu literele: ca ica nica onica ronica