electrotehnic dex - definiţie, sinonime, conjugare

electrotehnic

ELECTROTÉHNIC, -Ă, electrotehnici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Ramură a ştiinţei care studiază fenomenele electrice şi magnetice din punctul de vedere al aplicăriilor în tehnică. ♦ Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicaţiile fenomenelor electrice şi magnetice, precum şi cu proiectarea, construcţia şi exploatarea utilajului respectiv. 2. Adj. Care aparţine electrotehnicii (1), privitor la aplicarea tehnică a fenomenelor electrice şi magnetice. – Din fr. électrotechnique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ELECTROTÉHNI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de electrotehnică; propriu electrotehnicii. /<fr. électrotechnique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ELECTROTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la electrotehnică. [Cf. fr. électrotechnique].
(Dicţionar de neologisme)

ELECTROTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la electrotehnică. II. s. f. 1. ramură a ştiinţei care studiază fenomenele electrice şi magnetice sub aspectul aplicării lor în tehnică. 2. ramură a tehnicii care studiază aceste aplicaţii. (< fr. électrotechnique)
(Marele dicţionar de neologisme)

electrotéhnic adj. → tehnic
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: el ele elec elect electr

Cuvinte se termină cu literele: ic nic hnic ehnic tehnic