electru

eléctru s.m. – Ambră. – Var. ilectru. Gr. ἠλέϰτρον (sec. XVIII). Înv. Se întîlneşte cu electric, adj., din fr., cu numeroşi der.
(Dicţionarul etimologic român)

Cuvinte care încep cu literele: el ele elec elect electr

Cuvinte se termină cu literele: ru tru ctru ectru lectru