elefant
[Sinonime]
ELEFÁNT, elefanţi, s.m. Numele a două animale mamifere din ordinul proboscidienilor, cele mai mari animale terestre de azi, cu pielea groasă şi aspră, cu nasul modificat într-o trompă mobilă şi cu colţi foarte lungi de fildeş (Elephas maximus şi Loxodonta africana). – Din fr. éléphant, lat. elephantus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ELEFÁN//T ~ţi m. Mamifer de talie mare, cu nasul modificat într-o trompă lungă, mobilă, şi cu colţi lungi de fildeş. /<fr. éléphant, lat. elephantus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
elefánt (elefánţi), s.m. – 1. Animal mamifer, cel mai mare dintre cele terestre de astăzi, cu pielea groasă, trompă şi colţi de fildeş. – 2. (Arg.) Bilet de o mie de lei. – 3. (Arg.) Persoană care plăteşte mereu. – Var. alifant. Mr. elefandu. Fr. éléphant. Var., mai ales cu sensurile 2 şi 3; în mr., din ngr. ἐλέφαντας.
(Dicţionarul etimologic român)
ELEFÁNT s.m. Mamifer din jungla Asiei şi Africii, foarte mare, cu nasul modificat în formă de trompă şi cu colţi mari de fildeş. [Cf. fr. élephant, it. elefante, lat. elephantus, gr. elephas].
(Dicţionar de neologisme)
ELEFÁNT s. m. mamifer din Asia şi Africa, foarte mare, cu nasul modificat în formă de trompă şi cu colţi mari, de fildeş. o a avea memorie de ~ = a fi ranchiunos, a nu uita un rău făcut de cineva. (< fr. éléphant, lat. elephantus)
(Marele dicţionar de neologisme)
elefant, elefanţi s.m. 1. persoană cu poziţie socială înaltă. 2. (peior.) sportiv de performanţă care îşi prelungeşte exagerat activitatea competiţională în ciuda randamentului scăzut. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
cimitir de elefanţi expr. (glum.) 1. echipă alcătuită preponderent din sportivi aflaţi la sfârşitul carierei; echipă cu medie de vârstă ridicată. 2. instituţie care angajează persoane destituite din funcţii importante în alte instituţii. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
elefánt s. m., pl. elefánţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ELEFÁNT s. (ZOOL.; Elephas maximus şi Loxodonta africana) (înv.) fil, fildeş.
(Dicţionar de sinonime)
PĂDUCHELE-ELEFÁNTULUI s. v. colţul-babei.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ELEFÁN//T ~ţi m. Mamifer de talie mare, cu nasul modificat într-o trompă lungă, mobilă, şi cu colţi lungi de fildeş. /<fr. éléphant, lat. elephantus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
ELEFÁNT s.m. Mamifer din jungla Asiei şi Africii, foarte mare, cu nasul modificat în formă de trompă şi cu colţi mari de fildeş. [Cf. fr. élephant, it. elefante, lat. elephantus, gr. elephas].
(Dicţionar de neologisme)
ELEFÁNT s. m. mamifer din Asia şi Africa, foarte mare, cu nasul modificat în formă de trompă şi cu colţi mari, de fildeş. o a avea memorie de ~ = a fi ranchiunos, a nu uita un rău făcut de cineva. (< fr. éléphant, lat. elephantus)
(Marele dicţionar de neologisme)
elefant, elefanţi s.m. 1. persoană cu poziţie socială înaltă. 2. (peior.) sportiv de performanţă care îşi prelungeşte exagerat activitatea competiţională în ciuda randamentului scăzut. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
cimitir de elefanţi expr. (glum.) 1. echipă alcătuită preponderent din sportivi aflaţi la sfârşitul carierei; echipă cu medie de vârstă ridicată. 2. instituţie care angajează persoane destituite din funcţii importante în alte instituţii. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
elefánt s. m., pl. elefánţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ELEFÁNT s. (ZOOL.; Elephas maximus şi Loxodonta africana) (înv.) fil, fildeş.
(Dicţionar de sinonime)
PĂDUCHELE-ELEFÁNTULUI s. v. colţul-babei.
(Dicţionar de sinonime)