eleganță dex - definiţie, sinonime, conjugare
ELEGÁNT, -Ă, eleganţi, -te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte) Făcut cu gust, frumos; (despre oameni) care se distinge prin armonia şi bunul gust al îmbrăcămintei. 2. (Adesea adverbial) Care se deosebeşte prin armonia formei, prin îmbinarea plăcută a elementelor, printr-o sobrietate plină de gust. ♦ Fig. Plin de tact, lipsit de brutalitate. – Din fr. élégant, lat. elegans, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ELEGÁNŢĂ s.f. Calitatea de a fi elegant, de a avea sau de a fi făcut cu gust, cu rafinament, cu graţie. ♦ Distincţie în limbaj, în stil etc. – Din fr. élégance, lat. elegantia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ELEGÁN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre persoane) Care se distinge prin exterior armonios şi plăcut; cu graţie. 2) (despre îmbrăcăminte) Care este făcut cu gust şi conferă persoanei un aspect frumos. 3) (despre manifestări ale oamenilor, limbaj etc.) Care se distinge prin eleganţă; caracterizat prin eleganţă. Maniere ~te. Stil ~. /<fr. élégant, lat. elegans, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ELEGÁNŢĂ f. 1) Caracter elegant. 2) Modalitate de exprimare caracterizată prin stil distins. 3) Distincţie în comportare sau în felul de a se îmbrăca. [G.-D. eleganţei] /<fr. élégance, lat. elegantia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ELEGÁNT, -Ă adj. Care prezintă, dovedeşte eleganţă. [Cf. fr. élégant, lat. elegans].
(Dicţionar de neologisme)

ELEGÁNŢĂ s.f. Distincţie, graţie în atitudini, în maniere; rafinament, gust, distincţie în felul de a se îmbrăca, în croiala hainelor. ♦ Distincţie în limbaj, în stil etc. [Cf. fr. élégance, lat. elegantia].
(Dicţionar de neologisme)

ELEGÁNT, -Ă adj. care prezintă, dovedeşte eleganţă. (< fr. élégant, lat. elegans)
(Marele dicţionar de neologisme)

ELEGÁNŢĂ s. f. distincţie, graţie în atitudini, în maniere; rafinament, gust, distincţie în felul de a se îmbrăca, în croiala hainelor. ♢ distincţie în limbaj, în stil. (< fr. élégance, lat. elegantia)
(Marele dicţionar de neologisme)

elegánt adj. m., pl. elegánţi; f. sg. elegántă, pl. elegánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

elegánţă s. f., g.-d. art. elegánţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ELEGÁNT adj. 1. v. gătit. 2. distins, îngrijit, (livr. şi fam.) şic. (O toaletă ~.) 3. v. luxos.
(Dicţionar de sinonime)

ELEGÁNŢĂ s. 1. v. bun-gust. 2. v. distincţie. 3. v. lux.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Elegant ≠ grosolan, vulgar, necioplit, neelegant
(Dicţionar de antonime)

Eleganţă ≠ ineleganţă, vulgaritate
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: el ele eleg elega elegan

Cuvinte se termină cu literele: ta nta anta ganta eganta