elegiac dex - definiţie, sinonime, conjugare

elegiac

[Sinonime]
ELEGIÁC, -Ă, elegiaci, -ce, adj. Care are caracterele elegiei; p. ext. melancolic, nostalgic, trist, jalnic. ♦ (Despre poeţi) Care scrie elegii sau lucrări cu caracter de elegie. [Pr.: -gi-ac] – Din fr. élégiaque, lat. elegiacus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ELEGIÁ//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de elegie; propriu elegiei. Versuri ~ce. 2) (despre poeţi) Care scrie elegii sau lucrări cu caracter de elegie. [Sil. -gi-ac] /<fr. élégiaque, lat. elegiacus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ELEGIÁC, -Ă adj. 1. Cu caracter de elegie; elegic. ♦ (Despre un poet) Care compune elegii sau opere cu caracter de elegie. 2. Trist, jalnic. [Pron. -gi-ac. / cf. fr. élégiaque, it. elegiaco].
(Dicţionar de neologisme)

ELEGIÁC, -Ă adj. 1. cu caracter de elegie; elegic. o distih ~ = distih folosit în elegii. ♢ (despre poeţi) care compune elegii, opere cu caracter de elegie. 2. trist, jalnic, melancolic, nostalgic. (< fr. élégiaque, lat. elegiacus)
(Marele dicţionar de neologisme)

elegiác adj. m. (sil. -gi-ac), pl. elegiáci; f. sg. elegiácă, pl. elegiáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ELEGIÁC adj. melancolic, trist. (Poezie cu carac-ter ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: el ele eleg elegi elegia

Cuvinte se termină cu literele: ac iac giac egiac legiac