elegie dex - definiţie, sinonime, conjugare

elegie

ELEGÍE, elegii, s.f. 1. Specie a poeziei lirice în care sunt exprimate sentimente de melancolie, de tristeţe, de jale; p. ext. plângere, jeluire. 2. Compoziţie muzicală cu caracter melancolic, trist. – Din fr. élégie, lat. elegia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ELEGÍ//E ~i f. 1) Specie a poeziei lirice pătrunsă de tristeţe, de jale, de melancolie. 2) Compoziţie muzicală cu caracter meditativ şi melancolic. [G.-D. elegiei] /<fr. élégie, lat. elegia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ELEGÍE s.f. 1. Poezie lirică cu caracter trist sau duios. ♦ (Fig.) Tristeţe; jale, jeluire. 2. Compoziţie muzicală cu caracter melancolic. [Gen. -iei. / < fr. élégie, it., lat. elegia, gr. elegeia – cântec trist].
(Dicţionar de neologisme)

ELEGÍE s. f. 1. poezie lirică în care domină sentimentul de melancolie; (p. ext.) plângere, jeluire. 2. piesă vocală sau instrumentală cu caracter melancolic, trist, nostalgic. (< fr. élégie, lat. elegia, gr. elegeia)
(Marele dicţionar de neologisme)

elegíe s. f., art. elegía, g.-d. art. elegíei; pl. elegíi, art. elegíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: el ele eleg elegi

Cuvinte se termină cu literele: ie gie egie legie