elementar dex - definiţie, sinonime, conjugare

elementar

[Sinonime]
ELEMENTÁR, -Ă, elementari, -e, adj. 1. De bază, esenţial, fundamental. ♦ (Despre cărţi, manuale etc.) Care cuprinde elementele de bază ale unei ştiinţe. ♢ Învăţământ elementar = prima treaptă a învăţământului public, cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline. 2. Puţin complicat; simplu, uşor; rudimentar. ♦ Primitiv. 3. Care ţine de natură şi de fenomenele ei. – Din fr. élémentaire, lat. elementarius.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ELEMENTÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de esenţa unui lucru sau a unui fenomen, de principiile şi noţiunile de bază ale unei discipline sau arte. Curs ~. 2) Care reprezintă prima treaptă, primul nivel. Învăţământ ~. 3) Care este simplu de tot; primitiv; rudimentar. /<fr. élémentaire, lat. elementarius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ELEMENTÁR, -Ă adj. 1. Care constituie un element; de bază, esenţial. ♦ Care cuprinde primele noţiuni sau principiile de bază ale unei discipline, ale unei arte etc. ♢ Învăţământ elementar = prima treaptă a învăţământului public, cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline. 2. Simplu, uşor; cunoscut de toată lumea. 3. Natural, aparţinând naturii şi fenomenelor ei. [Cf. fr. élémentaire, lat. elementarius].
(Dicţionar de neologisme)

ELEMENTÁR, -Ă adj. 1. de bază, esenţial, fundamental. ♢ care cuprinde principiile de bază ale unei discipline, ştiinţe etc. o învăţământ ~ = prima treaptă a învăţământului cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de bază. 2. foarte simplu, rudimentar. o (mat.) funcţie ~ă = funcţie raţională, trigonometrică, exponenţială, logaritmică etc., precum şi funcţiile obţinute din acestea, printr-un număr finit de operaţii algebrice de compunere sau de inversare. 3. care ţine de natură şi de fenomenele ei. (< fr. élémentaire, lat. elementarius)
(Marele dicţionar de neologisme)

elementár adj. m., pl. elementári; f. sg. elementáră, pl. elementáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ELEMENTÁR adj. 1. primar. (Curs, învăţământ ~.) 2. v. simplu. 3. primar, rudimentar, simplu. (Noţiuni ~ asupra ...) 4. esenţial, fundamental. (Principii ~ despre ...) 5. v. uşor.
(Dicţionar de sinonime)

ELEMENTÁR adj. v. natural.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: el ele elem eleme elemen

Cuvinte se termină cu literele: ar tar ntar entar mentar