elenism

ELENÍSM s.n. 1. Perioadă din istoria popoarelor din bazinul Mării Mediterane, cuprinsă între moartea lui Alexandru Macedon şi sfârşitul sec. I a. Cr. 2. Termen care denumeşte cultura Greciei antice şi influenţele exercitate de ea. – Din fr. hellénisme, . germ. Hellenismus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ELENÍSM ~e n. Împrumut din limba elenă. /<fr. hellénisme, germ. Hellenismus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ELENÍSM s.n. 1. Etapă în istoria şi civilizaţia societăţii sclavagiste a popoarelor din bazinul Mării Mediterane, cuprinsă între epoca cuceririlor lui Alexandru Macedon şi căderea imperiului acestuia sub stăpânire romană. 2. Expresie specifică limbii eline. [Pl. -me, var. helenism s.n. / < fr. hellénisme].
(Dicţionar de neologisme)

ELENÍSM s. n. 1. perioadă în istoria şi civilizaţia societăţii sclavagiste a popoarelor din bazinul Mării Mediterane, între epoca cuceririlor lui Alexandru Macedon şi căderea imperiului acestuia sub stăpânirea romană, prin amestecul formelor greceşti de organizare politică, culturale, religioase cu cele orientale. ♢ cultura Greciei antice şi influenţele exercitate de ea. 2. expresie specifică limbii elene. (< fr. hellénisme)
(Marele dicţionar de neologisme)

elenísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)