eliberat dex - definiţie, sinonime, conjugare
ELIBERÁ, eliberez, vb. I. Tranz. 1. A da libertate, a pune în stare de libertate; a înlătura oprimarea (naţională, politică, socială); a dezrobi, a descătuşa, a emancipa. ♢ Refl. Popoarele coloniale s-au eliberat. ♦ Refl. (Despre militari) A fi lăsat la vatră. ♦ Refl. (Despre atomi) A se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă. 2. A scoate dintr-o funcţie. 3. A da cuiva (la cerere) un act, un document oficial etc. ♦ A preda o marfă. 4. A face liberă o încăpere, un teren etc.; a goli, a evacua. – Din lat. eliberare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ELIBER//Á ~éz tranz. 1) A face liber. 2) (persoane) A da afară (dintr-o funcţie sau dintr-un post) ca fiind necorespunzător; a destitui; a scoate; a concedia. 3) (adeverinţe, acte oficiale) A pune la dispoziţie ca urmare a unei solicitări. ~ unei persoane un act. 4) (marfă) A preda în urma achitării unei facturi. 5) (încăperi, terenuri) A lăsa liber. ~ camera. 6) (deţinuţi) A pune la libertate. 7) (persoane) A face să fie liber; a dispersa. ~ de serviciul militar. 8) A scoate dintr-o stare de încordare; a lăsa să fie liber; a slăbi. ~ un mecanism /<lat. eliberare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ELIBER//Á mă ~éz intranz. 1) (despre popoare, state, regiuni etc.) A deveni liber; a dobândi libertate. 2) A căpăta timp liber; a avea răgaz. 3) A reuşi să se izbăvească de ceva jenant. ~ de tutelă. 4) (despre militari) A termina serviciul militar; a se retrage din armată. 5) (despre atomi) A se desprinde de la o moleculă, rămânând în stare liberă. /<lat. eliberare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

eliberá (eliberéz, eliberát), vb. – A elibera, a pune în libertate. Lat. eliberare (sec. XIX). – Der. eliberator, adj.
(Dicţionarul etimologic român)

ELIBERÁ vb. I. I. tr. 1. A pune în libertate; a dezrobi; a libera. ♦ (Mil.) A lăsa la vatră un contingent, un ostaş. 2. A preda, a emite (un act, un document, o marfă etc.). II. refl. A se libera din armată, a termina serviciul militar. [< lat. eliberare].
(Dicţionar de neologisme)

ELIBERÁ vb. I. tr. 1. a pune în libertate; a dezrobi; a libera. ♢ (mit.) a lăsa la vatră un contingent, un ostaş. ♢ a scoate din funcţie; a desărcina. 2. a emite (un act, o marfă etc.). 3. a evacua, a degaja (o cameră, un teren). II. refl. 1. a se libera din armată. 2. (despre atomi) a se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă. (< lat. eliberare)
(Marele dicţionar de neologisme)

eliberá vb., ind. prez. 1 sg. eliberéz, 3 sg. şi pl. elibereáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ELIBERÁ vb. 1. a libera, a salva, a scăpa, a scoate, (înv. şi pop.) a slobozi, (pop.) a mântui, (înv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 2. v. dezrobi. 3. v. ieşi. 4. v. libera. 5. v. desprinde. 6. v. desface. 7. v. desărcina. 8. v. debloca. 9. v. evacua.
(Dicţionar de sinonime)

ELIBERÁT adj. dezrobit.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A elibera ≠ a angaja, a aresta, a aservi, a cotropi, a cuceri, a înrobi, a robi, a subjuga, a supune
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: el eli elib elibe eliber

Cuvinte se termină cu literele: at rat erat berat iberat