eliminatoriu

ELIMINATÓRIU, -IE, eliminatorii, adj. Care elimină, care atrage eliminarea; eliminator. ♦ (Despre probele unui concurs) Care aduce excluderea din examen a concurenţilor mai slabi. – Din fr. éliminatoire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ELIMINATÓRI//U ~e (~i) Care atrage eliminare (dintr-un examen, dintr-un concurs etc.). /<fr. éliminatoire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ELIMINATÓRIU, -IE adj. Care elimină, care atrage eliminarea. ♦ (Despre probele unui concurs) Care elimină pe concurenţii care nu le trec, nu le îndeplinesc. [Pron. -riu. / cf. fr. éliminatoire].
(Dicţionar de neologisme)

ELIMINATÓRIU, -IE adj. care elimină, care atrage eliminarea. ♢ (despre probele unui concurs) care elimină pe concurenţii care nu le trec, nu le îndeplinesc. (< fr. éliminatoire)
(Marele dicţionar de neologisme)

eliminatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. eliminatórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. eliminatórii
(Dicţionar ortografic al limbii române)