elipsă dex - definiţie, sinonime, conjugare

elipsă

ELÍPSĂ, elipse, s.f. 1. Locul geometric al punctelor dintr-un plan pentru care suma distanţelor la două puncte fixe, numite focare, este constantă. 2. (Figură de stil care constă în) omiterea din vorbire sau din scris a unor elemente care se subînţeleg sau care nu sunt absolut necesare pentru înţelesul comunicării. – Din fr. ellipse, lat. ellipsis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ELÍPS//Ă ~e f. 1) Curbă plană închisă, pentru care suma distanţelor oricărui punct al său la două puncte fixe este întotdeauna constantă. 2) Omitere în vorbire sau în scris a unui sau a mai multor cuvinte dintr-o frază, care continuă să-şi păstreze neschimbat sensul. 3) muz. Suprimare a unui acord, cerută de regulile armoniei. /<fr. ellipse, lat. ellipsis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ELÍPSĂ s.f. 1. Curbă, loc geometric al punctelor dintr-un plan a căror sumă a distanţelor la două puncte fixe, numite focare, este constantă. 2. Omisiune din scriere sau din vorbire a unor cuvinte care se subînţeleg. ♦ Figură de stil care constă în omiterea unor cuvinte care nu sunt absolut necesare pentru a scurta fraza, dându-i astfel mai multă expresivitate. [< fr. ellipse, cf. gr. elleipsis – lipsă].
(Dicţionar de neologisme)

ELÍPSĂ s. f. 1. curbă loc geometric al punctelor dintr-un plan a căror sumă a distanţelor la două puncte fixe (focare) este constantă. 2. omisiune din vorbire, ori din scriere a unor cuvinte sau chiar propoziţii care se subînţeleg. 3. figură de stil constând în omiterea unor cuvinte care nu sunt absolut necesare, pentru mai multă expresivitate. (< fr. ellipse)
(Marele dicţionar de neologisme)

elípsă s. f., g.-d. art. elípsei; pl. elípse
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: el eli elip elips

Cuvinte se termină cu literele: sa psa ipsa lipsa