elizeu

ELIZÉU, elizee, s.n. Loc unde cei vechi credeau că se duc sufletele oamenilor virtuoşi. ♢ (Adjectival) Câmpiile elizee. – Din fr. Élysée, lat. Elysium.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ELIZÉ//U ~e n. Loc unde, conform credinţei vechilor greci, se duc după moarte sufletele oamenilor virtuoşi. /<fr. élisée, lat. elysium
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ELIZÉU s.n. Grădină fabuloasă, rezervată potrivit mitologiei greco-latine spiritelor celor drepţi; rai. // adj. Câmpiile elizee = elizeu, rai. [Pron. -zeu, pl. -uri, (adj.) -ee (pron. -ze-e). / < fr. Elysée, gr. Elysion].
(Dicţionar de neologisme)

ELIZÉU I. s. n. (mit.) grădină fabuloasă, rezervată spiritelor celor drepţi; rai. II. adj. câmpiile ĕe = elizeu. (< fr. Elysée, lat. Elysium)
(Marele dicţionar de neologisme)

elizéu s. n. (sil. -zeu), art. elizéul; pl. elizée
(Dicţionar ortografic al limbii române)