elocuțiune dex - definiţie, sinonime, conjugare

elocuțiune

ELOCUŢIÚNE, elocuţiuni, s.f. 1. Mod de a se exprima gândirea prin cuvinte. ♦ Alegerea şi aşezarea cuvintelor într-un discurs. 2. Parte a retoricii care tratează despre stilul unui discurs. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. élocution, lat. elocutio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ELOCUŢIÚN//E ~i f. 1) Mod de exprimare a gândurilor (a ideilor) prin cuvinte. 2) Parte a retoricii care tratează probleme de stil. /<fr. élocution, lat. elocutio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ELOCUŢIÚNE s.f. 1. Fel de exprimare a ideilor, a gândurilor. ♦ (Ret.) Alegerea şi dispunerea cuvintelor într-un discurs. 2. Parte a retoricii care tratează problemele de stil. [Pron. -ţi-u-. / cf. lat. elocutio, fr. élocution].
(Dicţionar de neologisme)

ELOCUŢIÚNE s. f. 1. fel de exprimare a ideilor, a gândurilor. ♢ alegerea şi dispunerea cuvintelor într-un discurs. 2. parte a retoricii care tratează problemele de stil. (< fr. élocution, lat. elocutio)
(Marele dicţionar de neologisme)

elocuţiúne (mod de a exprima gândirea prin cuvinte) s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. elocuţiúnii; pl. elocuţiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: el elo eloc elocu elocut

Cuvinte se termină cu literele: ne une iune tiune utiune