elocvență dex - definiţie, sinonime, conjugare
ELOCVÉNT, -Ă, elocvenţi, -te, adj. Care are darul de a expune frumos şi convingător. ♦ (Adesea adverbial) Plin de înţeles; grăitor, demonstrativ, expresiv, semnificativ. – Din fr. éloquent, lat. eloquens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ELOCVÉNŢĂ s.f. Însuşirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoţionant, convingător. ♦ Expresivitate. [Var.: (înv.) elocínţă s.f.] – Din fr. éloquence, lat. eloquentia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ELOCVÉN//T1 ~tă (~ţi, ~te) 1) Care vorbeşte frumos şi convingător. Orator ~. 2) Care vorbeşte de la sine (fără a fi exprimat în cuvinte); cu semnificaţie vădită; semnificativ; grăitor. Gest ~. /<fr. éloquent, lat. eloquens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ELOCVÉN//T2 adv. Cu semnificaţie vădită. /<fr. éloquent, lat. eloquens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ELOCVÉNŢĂ f. 1) Caracter elocvent. A avea multă ~. 2) Arta de a convinge şi de a influenţa prin limbaj. ~ politică. 3) Expresivitate sugestivă. ~a mimicii. [G.-D. elocvenţei] /<fr. éloquence, lat. eloquentia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ELOCVÉNT, -Ă adj. 1. Care vorbeşte frumos şi convingător. 2. Plin de conţinut, expresiv, demonstrativ. [Var. elocuent, -ă adj. / cf. it. eloquente, lat. eloquens < eloqui – a vorbi].
(Dicţionar de neologisme)

ELOCVÉNŢĂ s.f. Talent, arta de a vorbi frumos; elocinţă. ♦ Expresivitate, exprimare sugestivă. [Cf. it. eloquenza, lat. eloquentia].
(Dicţionar de neologisme)

ELOCVÉNT, -Ă adj. 1. care vorbeşte frumos şi convingător; concludent, edificator. 2. (şi adv.) plin de înţeles; semnificativ; expresiv, demonstrativ. (< fr. éloquent, lat. eloquens)
(Marele dicţionar de neologisme)

ELOCVÉNŢĂ s. f. însuşirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoţionant, convingător; elocinţă. ♢ expresivitate. (< fr. éloquence, lat. eloquentia)
(Marele dicţionar de neologisme)

elocvént adj. m., pl. elocvénţi; f. sg. elocvéntă, pl. elocvénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

elocvénţă s. f., g.-d. art. elocvénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ELOCVÉNT adj. 1. v. convingător. 2. (înv.) limbut, slovesnic. (Un om ~.)
(Dicţionar de sinonime)

ELOCVÉNŢĂ s. 1. v. retorică. 2. v. expresivitate.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Elocventneelocvent
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: el elo eloc elocv elocve

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta venta cventa