elucubrație
[Sinonime]
ELUCUBRÁŢIE, elucubraţii, s.f. Combinaţie haotică de elemente absurde; aberaţie. ♦ Divagaţie. [Var.: elucubraţíune s.f.] – Din fr. élucubration.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ELUCUBRÁŢI//E ~i f. mai ales la pl. Combinaţie de idei haotice şi absurde. [G.-D. elucubraţiei] /<fr. élucubration, lat. elucubratio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ELUCUBRÁŢIE s.f. 1. (Rar) Lucrare compusă, cu multă osteneală şi multă răbdare, lucrând ziua şi noaptea. 2. (Peior.) Combinaţie, lucrare haotică şi greoaie, cu idei încâlcite, absurde; aberaţie. [Gen. -iei, var. elucubraţiune s.f. / < lat. elucubratio, cf. fr. élucubration].
(Dicţionar de neologisme)
ELUCUBRÁŢIE s. f. 1. lucrare compusă cu multă osteneală şi răbdare, lucrând ziua şi noaptea. 2. (peior.) combinaţie, lucrare haotică şi greoaie, cu idei încâlcite, absurde; aberaţie. (< fr. élucubration, lat. elucubratio)
(Marele dicţionar de neologisme)
elucubráţie s. f. (sil. -bra-ţi-e), art. elucubráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. elucubráţiei; pl. elucubráţii, art. elucubráţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ELUCUBRÁŢIE s. v. absurditate.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ELUCUBRÁŢI//E ~i f. mai ales la pl. Combinaţie de idei haotice şi absurde. [G.-D. elucubraţiei] /<fr. élucubration, lat. elucubratio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ELUCUBRÁŢIE s. f. 1. lucrare compusă cu multă osteneală şi răbdare, lucrând ziua şi noaptea. 2. (peior.) combinaţie, lucrare haotică şi greoaie, cu idei încâlcite, absurde; aberaţie. (< fr. élucubration, lat. elucubratio)
(Marele dicţionar de neologisme)
elucubráţie s. f. (sil. -bra-ţi-e), art. elucubráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. elucubráţiei; pl. elucubráţii, art. elucubráţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ELUCUBRÁŢIE s. v. absurditate.
(Dicţionar de sinonime)