emaciere

EMACIÉRE, emacieri, s.f. Slăbire pronunţată care apare spre sfârşitul bolilor de lungă durată; caşexie, emaciaţie. [Pr.: -ci-e-] – Cf. fr. é m a c i e r.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EMACIÉR//E ~i f. Slăbire foarte tare care apare, de obicei, după o boală îndelungată. /<fr. émacier, lat. emacescere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EMACIÁ vb. I. refl. (Franţuzism) A slăbi foarte tare; a se descărna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. émacier, it. emaciare].
(Dicţionar de neologisme)

EMACIÉRE s.f. Faptul de a se emacia; emaciaţie. [Pron. -ci-e-. / < emacia].
(Dicţionar de neologisme)

EMACIÁ vb. refl. a slăbi peste măsură; a se descărna. (< fr. émacier, it. emacia)
(Marele dicţionar de neologisme)

emaciá vb., ind. prez. 1 sg. emaciéz, 3 sg. şi pl. emaciáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

emaciére s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. emaciérii; pl. emaciéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)