emancipat dex - definiţie, sinonime, conjugare
EMANCIPÁ, emancipez, vb. I. 1. Refl. şi tranz. A(-şi) câştiga sau a face să-şi câştige independenţa; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii şi adolescenţi) A-şi lua unele libertăţi nepotrivite cu vârsta lui, a avea purtări libertine. 2. Tranz. (În trecut) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui şi a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EMANCIPÁT, -Ă, emancipaţi, -te, adj. 1. Care nu mai depinde de cineva sau de ceva, care a devenit liber, independent. ♦ (Despre copii şi adolescenţi) Care şi-a luat unele libertăţi nepotrivite cu vârsta lui; cu purtări libertine. 2. (În unele state) Scos înainte de majorat de sub autoritatea părintească sau a tutorelui. – V. emancipa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A EMANCIP//Á ~éz tranz. 1) (persoane) A face să se emancipeze. 2) A scoate de sub tutelă, având dreptul de a dispune de bunurile sale înainte de majorat. /<fr. émanciper, lat. emancipare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE EMANCIP//Á ~éz intranz. 1) A deveni independent, eliberându-se de convenţiile morale şi sociale. 2) (despre minori) A se comporta prea liber pentru vârsta pe care o are; a avea purtări libertine. /<fr. émanciper, lat. emancipare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EMANCIPÁ vb. I. 1. tr. (Jur.) A da unui minor dreptul de a-şi administra şi de a dispune de averea sa. ♦ (Ant.) A elibera un fiu din puterea părintelui sau un sclav de stăpânul său. 2. (Fig.) A da libertatea, a elibera de sub o dominaţie, de sub puterea cuiva. 3. refl. A-şi câştiga, a-şi dobândi libertatea, independenţa. ♦ A-şi lua libertatea de a face anumite lucruri nepotrivite cu vârsta sa, a avea purtări libertine. [P.i. 3,6 -pează. / < fr. émanciper, it., lat. emancipare].
(Dicţionar de neologisme)

EMANCIPÁT, -Ă adj. Care nu mai depinde de cineva sau de ceva; liber, independent. ♦ (Fam.; despre copii şi adolescenţi) Care îşi permite libertăţi nepotrivite cu vârsta lui. [Cf. fr. émancipé].
(Dicţionar de neologisme)

EMANCIPÁ vb. 1. tr. a scoate de sub tutelă, de sub o dominaţie. II. tr., refl. a-şi câştiga, a face să-şi câştige independenţa; a (se) elibera de sub o dominaţie. III. refl. a se elibera de constrângeri; (fam.; despre copii şi adolescenţi) a-şi permite libertăţi nepotrivite cu vârsta sa. (< fr. émanciper, lat. emancipare)
(Marele dicţionar de neologisme)

emancipá vb., ind. prez. 1 sg. emancipéz, 3 sg. şi pl. emancipeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

emancipát adj. m., pl. emancipáţi; f. sg. emancipátă, pl. emancipáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EMANCIPÁ vb. v. dezrobi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: em ema eman emanc emanci

Cuvinte se termină cu literele: at pat ipat cipat ncipat