emenda dex - definiţie, sinonime, conjugare

emenda

[Conjugare]
EMENDÁ, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăţi (un text); a amenda2. – Din lat. emendare, fr. émender.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A EMEND//Á ~éz tranz. A supune corecturii; a corecta; a îndrepta. /<fr. émender, lat. emendare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EMENDÁ vb. I. tr. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăţi (un text); a amenda (1). [< lat., it. emendare, fr. émender].
(Dicţionar de neologisme)

EMENDÁ vb. tr. a corecta, a îndrepta, a îmbunătăţi (un text). (< fr. émender, lat. emendare)
(Marele dicţionar de neologisme)

emendá vb., ind. prez. 1 sg. emendéz, 3 sg. şi pl. emendeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: em eme emen emend

Cuvinte se termină cu literele: da nda enda menda