emerge dex - definiţie, sinonime, conjugare

emerge

[Conjugare]
EMÉRGE, pers. 3 emérge, vb. III. Intranz. (Fiz.; despre corpuri, radiaţii etc.) A ieşi dintr-un mediu după ce l-a traversat. – Din fr. émerger.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A EMÉRGE emérg intranz. (despre radiaţii, corpuri etc.) A ieşi dintr-un mediu după ce l-a traversat. /<fr. émerger, lat. emergere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

emérge (-g, emérs), vb. – A ieşi dintr-un mediu după ce l-a traversat. Lat. emergere (sec. XIX). – Der. emergent, adj.; emergenţă, s.f.; emersiune, s.f., din lat.
(Dicţionarul etimologic român)

EMÉRGE vb. intr. 1. (despre corpuri, radiaţii) a ieşi, a ţâşni la suprafaţă din apă. 2. (fig.) a apărea, a se arăta; a se manifesta. (< fr. émerger, lat. emergere)
(Marele dicţionar de neologisme)

emérge vb., ind. prez. 3 sg. emérge
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: em eme emer emerg

Cuvinte se termină cu literele: ge rge erge merge