emergent dex - definiţie, sinonime, conjugare

emergent

EMERGÉNT, -Ă, emergenţi, -te, adj. (Despre un corp, o radiaţie etc.) Care iese dintr-un mediu după ce l-a traversat. – Din fr. émergent, lat. emergens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EMERGÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care iese din mediul pe care l-a traversat. /<fr. émergent, lat. emergens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EMERGÉNT, -Ă adj. (Despre radiaţii, corpuri) Care iese dintr-un mediu după ce l-a străbătut. ♢ Teoria evoluţiei emergente = teorie idealistă şi metafizică cu privire la procesul dezvoltării, potrivit căreia apariţia noilor calităţi este absolut spontană şi imprevizibilă. [< fr. émergent, cf. lat. emergere – a ieşi].
(Dicţionar de neologisme)

EMERGÉNT, -Ă adj. care emerge. ♢ (despre radiaţii, corpuri) care iese dintr-un mediu după ce l-a străbătut. (< fr. émergent, lat. emergens)
(Marele dicţionar de neologisme)

emergént adj. m., pl. emergénţi; f. sg. emergéntă, pl. emergénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: em eme emer emerg emerge

Cuvinte se termină cu literele: nt ent gent rgent ergent