emerit dex - definiţie, sinonime, conjugare

emerit

EMERÍT, -Ă, emeriţi, -te, adj. 1. (Ieşit din uz) Calificativ cuprins în titlul de onoare acordat unui artist, unui profesor, unui medic etc. care s-a distins în mod deosebit în activitatea sa. 2. Experimentat, versat, priceput. – Din fr. émérite, lat. emeritus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EMERÍ//T ~tă (~ţi, ~te) Care posedă cunoştinţe profunde şi experienţă bogată într-un anumit domeniu. /<fr. émérite, lat. emeritus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EMERÍT, -Ă adj. 1. Care cunoaşte foarte bine o anumită ştiinţă sau disciplină. 2. Care are multe merite într-o activitate. ♢ Artist (maestru, profesor etc.) emerit = titlu onorific conferit persoanelor care s-au distins în mod deosebit în artă, în ştiinţă, în învăţământ etc. [< fr. émérite, it. emerito, lat. emeritus – care a meritat].
(Dicţionar de neologisme)

EMERÍT, -Ă adj. 1. care cunoaşte foarte bine o anumită ştiinţă sau disciplină; competent. 2. care are multe merite într-o activitate; eminent. o artist (maestru, profesor, medic etc.) ~ = titlu onorific conferit persoanelor care s-au distins în mod deosebit în artă, ştiinţă, învăţământ etc. (< fr. émérite, lat. emeritus)
(Marele dicţionar de neologisme)

emerít adj. m., pl. emeríţi; f. sg. emerítă, pl. emeríte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: em eme emer emeri

Cuvinte se termină cu literele: it rit erit merit