emițător dex - definiţie, sinonime, conjugare

emițător

[Sinonime]
EMIŢĂTÓR, -OÁRE, emiţători, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care emite; emisiv. ♢ Post emiţător = post de radioemisiune. 2. S.n. Dispozitiv, aparat sau instalaţie care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. Emiţător radio = radioemiţător. – Emite + suf. -ător (după fr. émetteur).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EMIŢĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival Care emite unde sonore sau electromagnetice. ~ de radio. /a emite + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EMIŢĂTÓR, -OÁRE adj. Care emite; emitent. // s.n. Dispozitiv sau instalaţie care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. [< emite + -(ă)tor, după fr. émetteur].
(Dicţionar de neologisme)

EMIŢĂTÓR, -OÁRE I. adj. care emite; emitent, emisiv. o post ~ = post de radioemisiune. II. s. n. dispozitiv, instalaţie care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsuri de curent. (după fr. émetteur)
(Marele dicţionar de neologisme)

emiţătór adj. m., pl. emiţătóri; f. sg. şi pl. emiţătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

emiţătór s. n., pl. emiţătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EMIŢĂTÓR s., adj. 1. s. emiţător radio = radioemiţător. 2. adj. transmiţător, (rar) emisiv. (Staţie õare.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Emiţătorreceptor
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: em emi emit emita emitat

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator tator itator