eminență dex - definiţie, sinonime, conjugare
EMINÉNT, -Ă, eminenţi, -te, adj. Care se distinge prin calităţi (intelectuale) deosebite; excepţional, superior, remarcabil, excelent. – Din fr. éminent, lat. eminens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EMINÉNŢĂ, eminenţe, s.f. (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat cardinalilor şi (în trecut) episcopilor catolici. ♢ Eminenţă cenuşie = persoană influentă care, din umbră, manevrează un personaj oficial, un partid etc. – Din fr. éminence, lat. eminentia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EMINÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care se distinge prin calităţi (intelectuale) deosebite; excepţional; distins; deosebit. Student ~. /<fr. éminent, lat. eminens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EMINÉNŢ//Ă ~e f. 1) Supremaţie intelectuală; spirit dominant. 2) Formulă de adresare către cardinali şi (în trecut) către episcopii catolici. /<fr. éminence, lat. eminentia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EMINÉNT, -Ă adj. Excelent, excepţional, cu mari calităţi. [< fr. éminent, it. eminente, lat. eminens – dominant].
(Dicţionar de neologisme)

EMINÉNŢĂ s.f. 1. Titlu care se dă cardinalilor catolici. 2. (Franţuzism) Proeminenţă, ieşitură. [Cf. fr. éminence, it. eminenza, lat. eminentia – înălţime].
(Dicţionar de neologisme)

EMINÉNT, -Ă adj. care se distinge prin calităţi deosebite; remarcabil, excelent, excepţional. (< fr. éminent, lat. eminens, dominant)
(Marele dicţionar de neologisme)

EMINÉNŢĂ s. f. 1. titlu care se dă cardinalilor. o ~ cenuşie = consilier intim, persoană influentă care manevrează din umbră un personaj oficial, un partid. 2. proeminenţă, ieşitură. (< fr. éminence, lat. eminentia)
(Marele dicţionar de neologisme)

eminént adj. m., pl. eminénţi; f. sg. eminéntă, pl. eminénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Eminénţa sa (voastră) s. f. art. + adj., g.-d. Eminénţei sále (voástre)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

eminénţă s. f., g.-d. art. eminénţei; pl. eminénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Eminénţă (termen de adresare) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EMINÉNT adj. ales, deosebit, distins, ilustru, remarcabil. (Un profesor ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Eminentmediocru
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: em emi emin emine eminen

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta nenta inenta