emisiv

EMISÍV, -Ă, emisivi, -e, adj. Referitor la emisiune; care are proprietatea de a emite (radiaţii, lumină); emiţător (1). – Din fr. émissif.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EMISÍV, -Ă adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radiaţii, lumină); emiţător. [< fr. émissif].
(Dicţionar de neologisme)

EMISÍV, -Ă adj. emiţător. (< fr. émissif)
(Marele dicţionar de neologisme)

emisív adj. m., pl. emisívi; f. sg. emisívă, pl. emisíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
EMISÍV adj. v. emiţător, transmiţător.
(Dicţionar de sinonime)