EMÍTE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enunţa, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunţa. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. ♦ A pune în circulaţie o bancnotă, o hârtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiaţii etc. care se pot propagă în mediul înconjurător. – Din lat. emittere. Cf. fr. é m e t t r e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EMÍTERE, emiteri, s.f. Faptul de a emite; emisiune (1). – V. emite.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A EMÍTE emít tranz. 1) (ipoteze, teorii, opinii) A pune în circulaţie; a înainta; a promova. 2) (legi, decrete) A pune în vigoare în mod oficial; a elabora. 3)(bancnote, hârtii de valoare) A pune în circulaţie. 4) (adeverinţe, acte oficiale) A pune la dispoziţie ca urmare a unei solicitări. 5) (raze de lumină sau de căldură, unde electromagnetice sau sonore) A împrăştia în toate direcţiile; a transmite radial; a radia; a iradia. 6) (ştiri, veşti, informaţii) A aduce la cunoştinţă publicului larg; a transmite; a comunica; a relata; a anunţa; a difuza. /<lat. emittere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
EMÍTE vb. III. tr. 1. A lansa, a enunţa, a exprima, a spune (o părere, o teorie). 2. A elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.). ♦ A pune în circulaţie (bancnote, hârtii de valoare etc.). 3. A produce, a împrăştia, a răspândi radiaţii, unde electromagnetice etc. [P.i. emít. / < lat. emittere, cf. fr. émettre].
(Dicţionar de neologisme)
EMÍTE vb. tr. 1. a lansa, a enunţa, a exprima (o părere, o teorie). 2. a elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.) ♢ a pune în circulaţie (bancnote, hârtii de valoare etc.). 3. a produce, a răspândi radiaţii, unde electromagnetice etc.; a transmite, a difuza. (< lat. emittere, după fr. émettre)
(Marele dicţionar de neologisme)
emíte vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. emít, 1 pl. emítem; conj. prez. 3 sg. şi pl. emítă; part. emís
(Dicţionar ortografic al limbii române)
emítere s. f., g.-d. art. emíterii; pl. emíteri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
EMÍTE vb. 1. a elabora, a enunţa, a expune, a formula. (A ~ o nouă teorie.) 2. a transmite. (Radioul ~ pe diverse lungimi de undă.) 3. v. pronunţa. 4. a produce, a scoate. (~ sunete armonioase.) 5. v. scoate. 6. a scoate. (A ~ noi monede.) 7. (JUR.) a lansa. (A ~ un mandat de arestare.) 8. v. emana. 9. v. degaja.
(Dicţionar de sinonime)
EMÍTERE s. 1. elaborare, enunţare, expunere, formulare. (~ unei noi teorii asupra ...) 2. transmitere. (~ unui program radiofonic.) 3. v. pronunţare. 4. producere. (~ unor sunete armonioase.) 5. emisiune. (~ unor hârtii de valoare.) 6. (JUR.) lansare. (~ unui mandat de arestare.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A emite ≠ a recepţiona
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EMÍTERE, emiteri, s.f. Faptul de a emite; emisiune (1). – V. emite.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
EMÍTE vb. III. tr. 1. A lansa, a enunţa, a exprima, a spune (o părere, o teorie). 2. A elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.). ♦ A pune în circulaţie (bancnote, hârtii de valoare etc.). 3. A produce, a împrăştia, a răspândi radiaţii, unde electromagnetice etc. [P.i. emít. / < lat. emittere, cf. fr. émettre].
(Dicţionar de neologisme)
EMÍTE vb. tr. 1. a lansa, a enunţa, a exprima (o părere, o teorie). 2. a elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.) ♢ a pune în circulaţie (bancnote, hârtii de valoare etc.). 3. a produce, a răspândi radiaţii, unde electromagnetice etc.; a transmite, a difuza. (< lat. emittere, după fr. émettre)
(Marele dicţionar de neologisme)
emíte vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. emít, 1 pl. emítem; conj. prez. 3 sg. şi pl. emítă; part. emís
(Dicţionar ortografic al limbii române)
emítere s. f., g.-d. art. emíterii; pl. emíteri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
EMÍTE vb. 1. a elabora, a enunţa, a expune, a formula. (A ~ o nouă teorie.) 2. a transmite. (Radioul ~ pe diverse lungimi de undă.) 3. v. pronunţa. 4. a produce, a scoate. (~ sunete armonioase.) 5. v. scoate. 6. a scoate. (A ~ noi monede.) 7. (JUR.) a lansa. (A ~ un mandat de arestare.) 8. v. emana. 9. v. degaja.
(Dicţionar de sinonime)
EMÍTERE s. 1. elaborare, enunţare, expunere, formulare. (~ unei noi teorii asupra ...) 2. transmitere. (~ unui program radiofonic.) 3. v. pronunţare. 4. producere. (~ unor sunete armonioase.) 5. emisiune. (~ unor hârtii de valoare.) 6. (JUR.) lansare. (~ unui mandat de arestare.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A emite ≠ a recepţiona
(Dicţionar de antonime)