emonctoriu dex - definiţie, sinonime, conjugare

emonctoriu

EMONCTÓRIU, emonctorii, s.n. Organ sau deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secreţiile sau umorile. – Din fr. émonctoire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EMONCTÓRIU s.n. Organ sau deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secreţiile sau umorile. [Pron. -riu. / < fr. émonctoire, lat. emonctorium].
(Dicţionar de neologisme)

EMONCTÓRIU s. n. organ, deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secreţiile sau umorile. (< fr. émonctoire, lat. emonctorium)
(Marele dicţionar de neologisme)

emonctóriu s. n. (sil. -monc-) [-riu pron. -riu], art. emonctóriul; pl. emonctórii, art. emonctóriile (sil. -ri-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: em emo emon emonc emonct

Cuvinte se termină cu literele: iu riu oriu toriu ctoriu