emondor

EMONDÓR, emondoare, s.n. Unealtă folosită la emondaj. – Din fr. émondoir.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EMONDÓR s.n. Unealtă folosită la emondaj. [Cf. fr. émondoir].
(Dicţionar de neologisme)

EMONDÓR s. n. unealtă pentru emondaj. (< fr. émondoir)
(Marele dicţionar de neologisme)

emondór s. n., pl. emondoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)